Ziua cămășilor albe

Parcă e un ritual. An de an, de vreo peste 50 de ani se tot repetă. Pe la mijloc de septembrie. Pe la mijloc de septembrie începe școala. O școală care ar trebui să creeze oamenii buni. Oameni care vor fi liderii pe care îi tot așteaptă românii.

Parcă e un ritual. An de an, de vreo peste 50 de ani se tot repetă. Pe la mijloc de septembrie.

Pe la mijloc de septembrie începe școala. O școală care ar trebui să creeze oamenii buni. Oameni care vor fi liderii pe care îi tot așteaptă românii.

Tocmai mi-am terminat o parte din studiile pe care instituțiile statului mi le pot oferi. Și nu sunt deloc mulțumit pentru calitatea și modul prin care le-am primit.

După aproape 20 de ani din 24 petrecuți în școală, pentru că ai mei au crezut că dacă merg la 4 ani la grădiniță voi fi un geniu, pot spune că nu s-au meritat.

Sistemul are hibe. Și are multe hibe.

Mă doare să văd că un act precum învățatul a fost instituționalizat. Proces descris de cuvinte precum rigiditatea și forme fără fond.

Astăzi copii și părinți încep și continuă un drum asiduu cu gândul că într-o zi toată munca lor se va merita. Școala nu oferă decât prea puțin din ce ar trebui să ofere.

Ziua când începe școala este o zi a bucuriei, a revederii, a speranței, a evoluției, etc. Dar totul se termină a doua zi.

Pregătirea primei zile de școală este un proiect care implică toată familia. Mama, tata, bunicii, prieteni de familie, vecini sunt implicați în ideea de a arăta copilul impecabil.

Este un business construit în jurul primei zile de școală.

Hainele, ghiozdanul, cărțile, penarul, pixul, caietele, etc reprezintă investiția în copilul ce mai târziu trebuie să devină omul independent de care toată lumea are nevoie.

Aici e și problema mea.

Rezultatul procesului de învățare nu reflectă toată munca depusă. Și atunci, întrebarea este, de ce avem o atenție atât de mare pe o activitate atât de neimportantă?

Ne concentrăm atât de mult pentru a arăta copilul perfect. Mă uitam la modul în care sunt îmbrăcați copii pe stradă în timp ce mergeau și se întorceau de la școală. Impecabil!

Am văzut în comportamentul lor o nevoie de socializare ieșită din comun. Erau fericiți.

Se aveau din nou unul pe altul. Erau cadrul prin care fiecare în parte se putea manifesta. Probabil, cea mai fericită zi din an a fost asta.

Nevoia copiilor este una simplă. Vor să socializeze.

Abia după ce își vor satisface nevoia de socializare putem să vorbim despre învățat, despre note, despre olimpiade, etc.

Copii sunt sinceri. Se iubesc unii pe alții. Vor să comunice tot ce simt și o fac natural. Îi interesează doar să se simtă bine. Și școala trebuie să le creeze un mediu în care să se simtă bine.

Mai apoi, să le insufle valori și să prezinte comportamente demne de urmat.

Copii intră în școală cu un anumit bagaj din familie. Și lucrează cu acest bagaj al copilului.

Am devenit obsedat de valori, comportamente, obiceiuri pentru că ele creează un om bun. Oamenii buni fac lucruri bune care mai apoi fac o lume bună.

Copii sunt cel mai mare proiect pe care țara asta trebuie să îl aibă.

Sunt cea mai valoroasă resursă pe care poporul român o are în momentul de față. Nu pământul, nu resursele, nu companiile, nu alte bazaconii pe care le unii și alții.

Oamenii!

Aici este dilema mea. Cum facem oameni buni din copii noștri, din prietenii noștri, din colegii noștri?

Școala face cum poate asta. Cu valorile ei și în sistemul ei.

Mereu mi-au plăcut începuturile. De asta mi-au plăcut primele zile de la școală.

Dar știu că zilele deveneau fără nori în timp ce începeau lecțiile plictisitoare, notele fără nici un sens pentru mine, materiile inutile, timpul fără nici un sens în școală, etc.

Dacă citești aceste rânduri, școala nu începe și se termină odată cu prima și ultima zi de școală. Asta vor unii să crezi.

Mai târziu, o să îți spună că trebuie să intri la 9 și să ieși la 5. Pentru asta au creat școala. Să te obișnuiești cu ideea de program.

Vacanța nu mai începe la jumătatea lui iunie și se termină la începutul lui septembrie.

Nu!

Va începe vineri la 5 și se va termina luni la 9.

Pentru asta ai acum cămașa albă, să te obișnuiești cu ea. De asta ești obligat să porți uniformă. Să te obișnuiești cu ea.

Școala este construită să creeze muncitori, nu lideri.

De asta suntem obișnuiți cu un program. Să nu ne plângem mai târziu.

Îmi plac copii pentru că au un spirit liber. Sunt sinceri și vor să învețe. Dar nu vor să învețe ce le spun alții. Vor să învețe ce este relevant pentru ei, la nivelul lor de evoluție.

Va mai fi încă un an pentru toate generațiile. Un an în care avem oportunitatea de a creea ceea ce ne dorim să avem lângă noi.

Related posts

One thought on “Ziua cămășilor albe

  1. It’s appropriate time to make some plans for the
    future and it’s time to be happy. I’ve read this post and if I could I wish to
    suggest you few interesting things or suggestions. Maybe you can write next articles referring to this article.
    I wish to read more things about it!

Leave a Comment