Ce nu îți spune nimeni despre studenții de anul 1

În clasa a XI-a mi-am dat seama ce vreau să fac după ce termin liceul. Și de atunci am început să lucrez la acest fapt.

Îmi înnebuneam prietenii cu detalii despre antrenori, manageri, transferuri, stiluri manageriale, filosofii ale cluburilor de fotbal, păreri despre transferuri și mai ales despre cum vedeam eu fotbalul.

Mai târziu, când i-am spus maică mii că vreau să studiez managementul, am simțit că e drumul cel bun. Ca orice om normal, maică mea, mi-a zis că nu are nici un rost pentru că voi muri de foame cu diploma de economist.

Lumea este într-un moment dificil. Se întâmplă fenomene sociale care transformă comunitățile într-o manieră atât de puternic încât este greu să înțelegem ce se întâmplă.

Valorile sunt inversate și lipsa modelelor alterează relații interumane propagând comportamente bizare.

Atât de normal pare ciudatul încât oricine poate ajunge faimos și luat ca reper, indiferent că este Costel Biju, Gangnam, Manone sau alți neica nimeni.

Schimbarea prin care trece acum societate este una purgatoare și premergătoare unei revoluții în mentalul  colectiv.

În aceste condiții, studenții și tinerii în general sunt supuși unor manifestări care bulversează orice om trecut de 40 de ani.

Asistăm la ambuscadă în care valorile și modele sunt asasinate și se creează un nou mod de gândire și de a percepe lumea.

Detaliile acestea nu le auzi prea des pentru că e greu să le observi, și dacă le observi nu prea ai curaj să le spui pentru că vei fi marginalizat.

Contextul actual face muci studenții la nivel de orientare și creează un spațiu în care orice nebun sau impostor poate fi perceput ca expert și un model de urmat.

Acum 7 ani când ales facultatea, aveam modele la care mă raportam: Sir Alex Ferguson, Uli Hoeness,  Da Costa de la Porto, Ferran Soriano, etc.

Acum, în urma contactului cu studenții, mi-am dat seama de aspecte atât de dureroase și de amăgitoare pentru ei încât simt că nu vor putea fi umplute golurile decât foarte greu. Mai jos sunt redate 5 aspecte observate de mine.

1. Lipsa de sens.

La facultate vin studenții care vor să mai copilărească încă 3 ani. Și facultatea le oferă cadrul perfect de a se mai gândi ce vor să facă.

Copii au fost puși într-un cadru de a sta într-o bancă, ridicând mâna când vor să zică ceva, sunt încurajați să fie cei mai buni neinteresându-i de ce se întâmplă în jurul lor, sunt individualiști, nu sunt curioși și orice formă de viziune personală este altoită de cu un „fii realist”.

Cu asemena premize nu este nici un secret ca studenții nu au nici o idee de ce vor să facă în viață. Sunt bucuroși că sunt înconjurați de alții ca ei.

Și își blochează întrebări care i-ar putea ajuta să își clarifice aspecte absolut vitale ale vieții unui om.

2. Sunt motivați de bani.

Există un trend privind teoriile despre millennials cum că tinerii sunt preocupați de aspecte privind scopul companiei, campaniile de CSR, etc. Din interacțiunea mea cu ei, parcă spuneau ceva de bani de buzunar, de câțiva bănuți în plus, de call-center, de angajare, de împărțit pliante, etc.

Nu spuneau nimic de ONG-uri sau voluntariat.

Studenții au o gamă largă de alegeri unde să facă rost de bani și aleg în mare parte, prost și pe termen scurt.

De ce să facă voluntariat când asta le mănâncă timp și ei au prieteni și colegi care au mult timp liber sau care muncesc și au bani?

Iar ei nu primesc nimic material, doar satisfacție și dezvoltare de abilități care se fac greu.

Îi invit pe cei care își dau cu părerea despre millennials să își scoată nasul din online și să stea de vorbă cu tineri la general, nu cu cei din ONG-uri care au o mentalitate aparte.

Dacă faci o cercetare pe tinerii din ONG-uri, cum sunt AIESECerii, vei obține rezultate diferite comparativ cu tinerii care au job-uri part-time.

3. Repede și instant.

Un prieten în spunea că oamenii, acum, vor ca totul să fie instant. Suntem într-o lume a instantaneelor.

Laptopul se deschide instant, pozele se fac instant, mâncarea se face instant, aplicațiile se deschid instant, etc.

Tinerii au o dorința de a excede către putere foarte repede. Nu au răbdarea necesară să acceadă treaptă cu treaptă.

Asta nu neapărat un lucru rău mereu. Este o forțare a organizațiilor și a lumii să se adapteze.

Dar viața are un parcurs care este natural și dacă îl forțezi, pierzi aspecte ce îți sunt necesare. Dacă parcursul este unul greoi, atunci iar pierzi detalii importante.

E nevoie de un echilibru. Este o trecerea prea bruscă de la o generație care veșnic a așteptat la una care vrea totul instant.

Și aceasta trecere este una care schimbă lumea.

4. Sunt exagerat de sensibili.

Am văzut oameni care au început să plângă de la o banală întrebare legata de ce au ales facultatea sau ce vor să facă pe viitor.

În spatele reacției lor este un bagaj plin de frustrări, frici, neîncredere și alte emoții negative.

Hainele fancy și telefoanele de ultima generație nu țin loc încrederii în sine și curajului.

Inteligenta sclipitoare de care dau dovadă tinerii este rezultatul unei gene foarte bune și unui antrenament dat de școală și tehnologie.

Lumea cred eu că va deține creier să descopere și să rezolve orice problemă.

Bătălia se va da la nivel de emoții. Aici este cu adevărat problema noi generații.

Probabil ce se întâmplă în familie este factorul ce determină în primul rând aceste gen de reacție.

Familii în care părinții sunt despărțiți, copilul este crescut de bunici sau de un singur părinte, formează copilul cu frici și cu sechele pe tot parcursul vieții.

Modul în care școala condiționează copilul este unul strigător la cer. Am întâlnit în cei 17 ani de școală profesori și învățători care se credeau pe plantație. Nu aveau nimic în comun cu educația sănătoasă.

Aceste două medii în care crește copilul duc la deviații comportamentale și reacții ca plânsul dintr-o banală întrebare.

5. Lipsa de responsabilitate.

Acest tip de comportament l-am întâlnit la toate generațiile. De la cei trecuți de 30 ani până la cei de liceu.

Este o caracteristică ce provine din lipsa de interes și puterea de asumare. În momentul în care spui că te întâlnești cu cineva la ora 16:00, atunci la ora 15:55 ești prezent.

Iar în cazul în care nu poți ajunge, un telefon în care anulezi salvează momentul.

Cele 5 caracteristici sunt întâlnite de mine la interacțiunea cu studenții de anul I. Ei sunt condiționați de ce s-a întâmplat în liceu.

Dar prin comportamentul lor vor condiționa la rândul lor facultățile, companiile și implicit lumea.

Sunt noul tip de om ce va forma și va conduce lumea de acum înainte. Iar ei au și părți bune, dar și părți pe care noi nu le vom înțelege până ce nu ne vom acomoda cu ele.

Related posts

One thought on “Ce nu îți spune nimeni despre studenții de anul 1

  1. I came, I read this article, I couneqred.

Leave a Comment