Istoria FIFA: Primii ani

Istoria FIFA: Începuturile

Istoria FIFA: Primii ani este articolul care face deschiderea seriei articolelor despre FIFA. Seria conține 4 articole în care sunt prezentate începutul, evoluția în perioada interbelică, perioada de după cel De-al doilea război mondial și globalizarea.

Articolele în care am scris despre motivul pentru care oamenii joacă fotbal, istoria fotbalului în Antichitate și Evul Mediu, dar și cum a răspândit Anglia fotbalul în lume au ca scop înțelegerea fotbalului ca fenomen social și prezentarea drumului străbătut de fotbal în timp.

Apariția FIFA ca instituție a fost o necesitate creată de expansiunea fotbalului în întreaga lume. Fotbalul a avut un drum lung și anevoios până să aibă forma pe care o știm cu toții și să fie cunoscut în întreaga lume.

Mai întâi, fotbalul a prins repede în țările din Europa și în special în cele din Europa de vest și asta din motive ce țin de apropierea țărilor vestice de Marea Britanie.

Fotbalul a devenit rapid un sport popular în mai toate țările vestice făcând ca în fiecare țară să apară cluburi de fotbal și o federație.

Apoi fiecare țară dorea să testeze fotbalul practicat cu alte țări. Să nu uităm că ne aflam la începutul secolului XX când naționalismul atingea cote înalte în țările europene, fapt ce a dus la prima conflagrație mondială.

Această nevoie de meciuri între cluburi și între țări a dus la crearea unei asociații care să fie umbrelă pentru disputarea meciurilor cluburi și țări.

La fel ca înființarea Footbal Association în 1863, Fédération Internationale de Football Association (FIFA) a luat naștere printr-o întâlnire a reprezentanților din 7 țări:

Franța – Union des Sociétés Françaises de Sports Athlétiques (USFSA)

Belgia – Union Belge des Sociétés de Sports (UBSSA)

Danemarca – Dansk Boldspil Union (DBU)

Olanda – Nederlandsche Voetbal Bond (NVB)

Spania – Madrid Football Club

Suedia – Svenska Bollspells Förbundet (SBF)

Elveția – Association Suisse de Football (ASF)

Nașterea FIFA are o poveste interesantă. Întâlnirea a avut ca scop recunoașterea meritelor pentru răspândirea fotbalului și pentru crearea regulilor instituției mamă, Footbal Association din Marea Britanie. De fapt, problema tuturor era așteptarea ca Bordul Executiv al FA și asociațiile din Țara Galilor, Irlanda și Scoția să-și de-a acceptul pentru crearea organizației globale.

A existat un om care nu avea răbdarea ca punct forte așa că a plusat profitând de poziția de secretar al Union des Sociétés Françaises de Sports Athlétiques și de ziarist pentru Le Matin pentru a aduna părțile interesate. Așa că, a contact toate asociațiile din Europa și vorbind despre ideea creării unei federații umbrelă care să înglobeze toate țările.

Ambițios și bun negociator, Robert Guérin a adunat cele 7 țări de mai sus în cadrul unei întâlniri oficiale în sediul Union des Sociétés Françaises de Sports Athlétiques din Paris pe 21 mai 1904.

În cadrul primei întâlniri, s-au stabilit regulile ce vor sta la baza statutului FIFA. Printre regulile puse pe hârtie în ziua istorică de 21 mai 1904 aduc aminte:

1. Recunoașterea reciprocă a membrilor prezenți la întâlnire – de aici reiese că una din problemele acelor vremuri era lipsa încrederii între reprezentanții țărilor. Era și normal având în vedere faptul că Europa cocheta cu ideea de fotbal.

2. Cluburilor și jucătorilor le era interzis să joace pentru două țări simultan.

3. Meciurile trebuiau jucate după regulile stabilite de FA. Asta arată gradul de respect pe care toată lumea îl avea față de FA și importanța pe care a avut-o FA în dezvoltarea fotbalului.

4. Asociațiile trebuie să plătească o taxă anuală.

5. Statutul intra în vigoare la data de 1 septembrie 1904. Acest fapt a făcut ca în aceeași zi de 1 septembrie, Deutscher Fussball-Bund, Asociația Germană a trimis o telegramă prin care dorea să adere fiind de acord cu Statutul și principiile FIFA.

Primul Congres FIFA

După primul congres, Guerin a fost ales președintele FIFA. Munca sa și a celorlalte asociații a fost foarte importantă pentru evoluția FIFA și a fotbalului pentru că toată întâlnirea era doar pe foaie.

Prima problemă a lui Guerin era atragerea de asociații ca membre FIFA.

Prima mutare a fost convingerea Bordului Executiv al FA de importanța și necesitatea unei federații internaționale. Iar britanicii au răspuns afirmativ recunoscând FIFA și alăturându-se noii federații.

Acest lucru, a consemnat un moment de răscruce pentru istoria fotbalului pentru că în decurs de câteva luni, Ungaria, Austria, Italia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda s-au alăturat și astfel s-au pus bazele pentru dată a unei federații umbrelă.

Al doilea congres a avut loc tot în Paris între 10-12 iunie 1905. Nevoie apărută era de a crea un campionat în care membri asociați să se întreacă, iar concluzia a fost ca Elveția să se ocupe de organizarea unui turneu în 1906.

Organizarea turneului din 1906 a fost un eșec complet pentru că mulți membri nu și-au onorat promisiunile și organizarea a lăsat de dorit. Acest fapt a dus la retragerea prematură a lui Guerin care nu a suportat ce s-a întâmplat lăsând totul în mâinile Vice-Președintelui Schneider și a asistentului personal, Espir.

În același an s-a întâmplat un lucru ce a influențat relația FA cu FIFA. Una din problemele cu care se confrunta FA era dată de cluburile amatoare din Anglia care jucau meciuri cu echipele din Europa.

Poziția FIFA a fost una foarte clară: nu acceptăm sub umbrela noastră meciuri ale echipelor care nu sunt afiliate asociațiilor membre FIFA. Acest fapt a făcut ca FA să câștige teren și să-și rezolve problema, iar FIFA să consolideze relația cu fotbalul englez care la acea vreme reprezenta etalonul lumii întregi.

Congresul din Berna anului 1906 a dus la alegerea unui nou președinte în numele lui Daniel Burley Woolfall. Așa cum se întâmplă cu fiecare nou președinte, schimbările apar în funcție de personalitatea și experiența noului lider. Sub leadershipul lui Woolfall, FIFA a câștigat teren prin uniformizarea Laws of the game și prin consolidarea relațiilor între membri asociați.

Problema meciurilor între asociații a fost rezolvată într-o singură manieră: meciurile aveau loc în cadrul Jocurilor Olimpice. A fost o mișcare corectă având în vedere lipsa organizării la nivel internațional.

Meciurile internaționale de amploare s-au disputat în cadrul Olimpiadelor din 1908 și 1912. Ambele ediții, atât de la Londra, 1908 cât și de la Stochkolm, 1912 au fost câștigate de Anglia. Acest fapt a arătat tuturor cât de puternică era Anglia la acel moment, câștigând de două ori Olimpiada și oferind președintele forului internațional.

Un aspect foarte interesant este dat de ideea că fotbalul nu era văzut ca un joc de competiție, ci ca un spectacol. Acest lucru a fost o problemă mare pentru cei din FIFA care vedeau fotbalul ca pe-o competiție.

În timpul celor 12 ani de președinte, Woolfall a introdus limba franceză ca limbă oficială, a introdus modelul englez pentru Laws of the game, a pus bazele unei administrații sănătoase, dar cea mai mare reușită a fost afilierea Africii de Sud, Argentinei, Chile și a SUA.

Această afiliere a țările din afara Europei a reprezentat începutul unei noi ere pentru fotbal. Până la afilierea din anul 1909 a Africii de Sud toate țările membre FIFA erau din Europa. Afilierea Africii de Sud a reprezentat un precedent care a dus la afilierea și a altor țări care nu erau din Europa.

Primul război mondial a lăsat o urme și în fotbal, iar FIFA a resimțit conflagrația la fel de mult ca orice sport. Pe lângă interzicerea meciurilor, relațiile dintre membri asociați s-au răcit, însăși existența FIFA era pusă sub semnul întrebării deși se făceau eforturi uriași pentru disputarea de meciuri pe terenuri neutre pentru a oferi tuturor dovada faptului că fotbalul este un simbol de pace.

O dată cu terminarea războiului, FIFA primește o lovitură uriașă: Woolfall încetează din viață. Imaginează-ți că după 12 ani de leadership reformator, omul care a ținut stindardul sus moare. Acestă întâmplare a pus la grea încercare forul suprem al fotbalului.

Dar fotbalul este un sport plin de surprize și oameni care nu renunță. În momentul în care Woolfall a murit, a apărut un nou om care a ținut în viață nu doar FIFA, ci însăși fotbalul.

Numele lui este Carl Anton Wilhelm Hirschmann, cunoscut ca și Cornelis Hirschmann.

Eu ca cercetător singuratic în călătoria către înțelegerea fotbalului, caut adevărul despre fotbal pentru a-i arăta utilitatea socială. Dar nu pot face asta fără să-i știu povestea reală și să o fac cunoscută tuturor celor interesați.

Hirschmann pentru mine este unul din oamenii care au ținut fotbal în viață într-un moment aproape imposibil. Contextul este perioada de după Primul război mondial care nu a avut aceeași desfășurare ca Al doilea război mondial.

Perioada de după Primul război a fost una crâncenă pentru că relațiile dintre membri erau în continuare pline de resentimente, comunicarea fiind deci inexistentă, tehnologia nu exista, bani nici mai vorbim, dorința de a juca fotbal era și ea lăsată pe planuri neimportante, sediul nu mai exista, etc.

Acest context vitreg a arătat măestria și tenacitatea lui Hirschmann care a jucat ca un adevărat diplomat în cei 3 ani cât a asigurat interimatul FIFA. Hirschmann și-a dedicat viața sportului și a fotbalului în special, iar faptul că a fost unul din fondatorii FIFA i-a oferit avantaj în discuțiile cu membri asociați pentru că îi cunoștea.

A încercat să organizeze un congres în 1919, dar amintirea recentă a războiului era încă vie în memoria multor membri asociați care au declinat invitația, cel mai vehement fiind Anglia care simțea remușcări față de nemți și austrieci.

Aici se încheie primul articol din seria celor 4.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.