Istoria FIFA: perioada interbelică

Istoria FIFA: După Al doilea război mondial
Jules Rimet primește trofeul CM

Istoria FIFA în perioada interbelică reprezintă momentul în care se toarnă fundația organizației. Înainte de Primul război discutăm despre o organizație care se lupta pentru a exista și pentru a fi recunoscută. În perioada interbelică discutăm despre întrarea în rol a FIFA.

După Primul război mondial lumea și Europa se schimbase foarte mult în raport cu ce se întâmplase înainte de începerea lui. FIFA nu prinsese rădăcini foarte puternice, dar fotbalul devenise un sport îndrăgit în întreaga lume.

Încă nu se știe exact data și locul congresului din 1920, dar se presupune că ar fi fost în Antep, iar președintele asociației franceze, Jules Rimet a fost ales cel de-al treilea președinte FIFA, iar Hirschmann secretar general.

Ei bine, alegerea lui Jules Rimet a fost un moment istoric pentru că francezul a condus FIFA timp de 33 de ani din 1921 până în 1954 fiind cea mai longevivă conducere FIFA.

Rimet a preluat FIFA cu multe probleme, dar cea mai mare era numărul mic de membri asociați, 20, lipsind Anglia, Brazilia sau Uruguai. Francezul a făcut ceea ce era normal să facă: a continuat să organizeze meciurile internaționale sub egida Jocurilor Olimpice creând astfel popularitatea fotbalului la nivel global.

În anul 1924 a adus reușit să aducă naționala Uruguai-ului la Paris pentru Jocurile Olimpice, iar sud-americanii au făcut spectacol câștigând toate meciurile cu un golaveraj de 20-2. Finala a fost o încoronare a succesului câștigând cu 3-0 în fața Elveției.

 

Același deznodământ a fost și 4 ani mai târziu la Jocurile Olimpice din Amsterdam când Uruguai a câștigat în fața Argentinei finala. Cele două Jocuri Olimpice nu doar că au arătat forța Uruguaiului, dar au spus lumii întregi că America de Sud era noua forța lumii.

Probabil, lucrurile stăteau altfel dacă englezii participau la olimpiade, dar să nu ne grăbim cu judecatul celor care se supără, pentru că nu doar englezii s-au comportat în acest mod.

Cred că cel mai mare succes a lui Rimet a fost organizarea primul Campionat Mondial.

Mi se ridică parul pe mână doar când scriu despre acest eveniment. Lumea și fotbalul au trecut prin multe întâmplări dezastruoase și în 1930 în Uruguai avea ocazia să sărbătorească un motiv al diversității culturale, o confruntare a unor stiluri de joc nu doar cu arma în mână, un motiv de eliberare și de independență sportivă.

În Congresul din 28 mai 1928 s-a decis organizarea primului Campionat Mondial, iar în 1929 la Barcelona s-a decis ca gazda turneului să fie Uruguai. Argumentul decisiv nu a fost forma extraordinară pe care Uruguaiul o avea, ci faptul că în 1930 sud-americanii celebrau 100 de ani de independență.

Congresul de la Barcelona a fost unul capital: organizarea primului Campionat Mondial nu-i o treabă simplă. Problemele care trebuiau discutate erau: cum se împarte profitul, unde se desfășoară meciurile, cum se ajunge, cine plătește transportul, cum va arăta tabloul meciurilor, cu grupe sau fără grupe, dar și alte probleme ce țin de organizare.

Concluzia finală a fost: din profit, Uruguai va primi suma de bani aferentă costului organizării turneului ca mai apoi restul de bani să revină în visteria FIFA; transportul și cazarea vor fi plătite de fiecare membru asociat.

Ceea ce nu au previzionat în Congresul din Barcelona a fost capacitatea țărilor de a trimite naționalele peste ocean. Țările europene erau cele mai dezvoltate din punct de vedere al fotbalului fiind elementul central al turneului avându-se așteptări mari.

Pentru mine se ridică un semn de întrebare la care nu am răspuns exact: cum au reușit uruguaienii să organizeze un campionat mondial în doar un an de zile?

Având în vedere faptul că erau cei mai buni la fotbal probabil aveau o infrastructură bine pusă la punct, adică avea stadioane pe care se puteau juca meciuri de fotbal. Dar, în același timp aveau de organizat și centenarul independenței. Probabil, sunt un popor al naibii de puternic.

Contextul social și economic al Europei a fost scuza principală a majorității țărilor europene când a venit vorba de a-și justifica absența de la turneul sud-american. Mai mult de atât, cluburile nu erau dornice să-și lase jucătorii lipsească două luni. Incertitudinea și neîncrederea planau pe echipele naționale înainte de primul turneu mondial.

Din Europa au fost doar 4 naționale: a Franței, a Belgiei, a Iugoslaviei și a României. Jules Rimet având influență în Franța și Belgia a reușit să trimită cele două naționale peste ocean. Iugoslavia reprezenta o forță fotbalistică la acea vreme, iar prezența lor nu doar că era așteptată de toată lumea, dar era un motiv pentru vecinii noștri să arate lumii forța lor. Interesant este că cele 4 naționale se învecinează două câte două.

Surpriza a venit din partea naționalei Românei care era o necunoscută la acea vreme pentru mai toată lumea, deși în Balcani era una din echipele puternice. În perioada interbelică nefiind o competiție europeană care să reunească toate țările Europei a creat cadrul ca țările din regiunea de sud-est să-și organizeze propria competiție atât între cluburi, cât și între țări. România fiind printre cele mai bune țări.

Există multe povești despre prezența noastră la primul Campionat Mondial de fotbal. Există voci care spun că Regele Carol al II-lea ar fi intervenit ca noi să fim acolo plătind toate costurile naționalei, ar fi negociat cu fabricile unde lucrau jucătorii plătindu-le salariile și amenințându-i că le închide dacă nu-i lasă să meargă-n Uruguai.

Tot despre Carol al II-lea se spune că ar fi intervenit și ca Iugoslavii să fie prezenți având o relație strânsă cu omologul regal vecin. Iugoslavia a întâmpinat mari probleme în a selecta jucătorii pentru că sârbii și croații au refuzat să joace pentru echipa națională. Acest fapt a dus la cea mai mică medie de vârstă de la un Campionat Mondial: un pic peste 21 de ani.

Alte voci spun că era imposibil ca acest lucru să se întâmple având în vedere situația de atunci. Eu sunt de părere că a doua variantă este cea mai plauzibilă, dar acest lucru este mai puțin important pentru că doar prezența noastră în Uruguai a fost un succes de PR.

Călătoria celor 4 țări europene a fost însăși un eveniment de povestit nepoților și celor pasionați de fotbal.

Jucătorii români au călătorit până la Genoa unde au îmbarcat la bordul vaporului Conte Verde. Vaporul a făcut o oprire pe Coasta de Azur unde a luat lotul francez, președintele Jules Rimet, 2 arbitri europeni. Călătoria a continuat până în Barcelona unde au fost urcați la bord și jucătorii belgieni.

Vaporul Conte Verde

Timp de două săptămâni vaporul italian a trecut Oceanul Atlantic, iar prima oprire a fost Rio de Janeiro unde au fost urcați și jucătorii brazilieni. Acum, hai să ne oprim un pic din goana cotidiană și să ne punem în locul jucătorilor.

Românii plecau dintr-o țară unde munceau prin fabrici, aveau anumite obiceiuri, aveau un mod de a trăi viața, de a vedea lumea. Lăsau în spatele lor aceste lucruri și plecau într-o călătorie cu destinația Uruguai la capătul celalalt al pământului.

Afiș ce informează despre plecarea naționalei către Uruguai

Probabil, mulți dintre ei erau la prima călătorie. Îmi și imaginez cum se despărțeau de familie, de iubite, de amante, de prieteni, de colegi. Mamele și soțiile le-au pus în traistă mâncare și-au luat ceva de băut pe drum.

Când s-au întâlnit cu francezii pe Coasta de Azur s-au îmbrățișat, s-au împrietenit, au povestit, au băut un vin împreună, au discutat despre fotbal, își imaginau cum va fi. Îți imaginezi că a fost o întreagă nebunie experiența.

Mai mult de atât, în Barcelona urcând și belgienii s-a mărit grupul. Antrenorii discutau idei tactice, făceau schimb de cunoștințe, se analizau, se pregăteau. Au stat două săptămâni pe vapor așa că jucătorii trebuia menținuți în formă.

Să nu mai vorbim de faptul că oamenii ăștia vedeau locuri noi: Genoa, Coasta de Azur, Barcelona, Rio de Janeiro. S-a creat o experiență memorabilă pentru toată lumea.

Jucătorii României, Franței și Belgiei pe Conte Verde în drum spre America de Sud.

Probabil, primul șoc al europenilor după ce s-au acomodat între ei a fost urcarea brazilienilor. Mai întâi că vedeau pentru prima dată America de Sud fiind și săturați de călătorie, apoi brazilienii care erau curioși de europeni și așa mai departe.

Așa a fost cu drumul românilor, francezilor și belgienilor. Dar cu vecinii noștri iugoslavii cum a fost?

Vaporul italian cu care au călătorit cele trei naționale europene era plin pentru că iugoslavii s-au hotărât mai greu că vor să meargă în America de Sud. Așa că, iugoslavii s-au reorientat și au găsit în egipteni parteneri de călătorie. Așa că au călătorit până la Marseille cu trenul unde se întâlneau cu nord-africanii și plecau spre America de Sud.

Doar că egiptenii au avut probleme pe Mediterană și nu au mai ajuns la timp. Acest lucru a făcut nu doar ca vecinii noștri să traverseze Atlanticul singuri, dar și ca primul Campionat Mondial din istorie să înceapă cu doar 13 echipe.

Numărul mic de echipe i-a deranjat foarte tare pe urguaieni care au făcut tot ce le-a stat în putință să adune cât mai multe echipe pentru turneu. Au trimis invitații echipelor europene spunându-le că le plătesc până și călătoria numai să vină.

Au discutat cu Football Asociation a Marii Britaniei obținând acordul FIFA să poate juca având în vedere că nu erau membri, dar au fost refuzați. Au tratat cu Ungaria care se supăraseră că nu au primit acordul să găzduiască ei primul Campionat Mondial.

Toată această muncă dusă de sud-americani avea să-i deranjeze foarte tare. Sărbătoreau 100 de ani de independență, au depus o muncă fantastică să organizeze un turneu costisitor, le-au creat condiții foarte bune participanților, le-a promis o experiență de neuitat și cu toate astea, țările europene au declinat.

Imaginați-vă cum fac unii din prietenii noștri când organizăm un meci de fotbal. Câtă muncă ducem pentru a organiza un meci de fotbal: sunăm să vedem dacă e liber terenul, căutăm să ne facem noi echipă, apoi căutăm adversari buni.

Așa și urguaienii, ei trebuiau să construiască un stadion, aveau de adus din Europa echipe, de convins echipele sud și nord americane să vină, aveau de aranjat condiții bune pentru cei care veneau. Toate astea în nici un an de zile.

Dar turneu a fost un succes ce avea să fie un precedent pentru toate celelalte turnee finale ce au urmat atât sportiv cât și social.

Cele 13 echipe au fost împărțite în 4 grupe după cum urmează:

Grupa 1                                                                     Grupa 2                                                      Grupa 3                                                   Grupa 4

Echipele de pe primele locuri din fiecare grupă se calificau mai departe în semifinale. Așa că semifinalele au pus față în față cele mai puternice 4 echipe:

Argentina – SUA 6-1

Uruguai – Iugoslavia 6-1

Nu doar că ambele finaliste câștigaseră la scor identic, ci și faptul că se întâlneau pentru a doua oară într-o finală de turneu final arăta forța fotbalului sud american.

FInala CM din 1930 disputată pe Estadio Centenario din Montevideo

Finala a fost una de-a dreptul impresionantă adunând peste 90.000 de oameni pe Estadio Centenario din Montevideo. Stadionul a fost construit special pentru acest turneu care nu doar că era unul impresionant, dar nu era terminat.

Uruguai – Argentina 4-2

Nu are rost să mai spun nimic despre meci pentru am găsit ceva care spune mai multe decât pot eu spune.

Clasamentul competiției

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Așa se încheie primul turneu final din istoria lumii. Acum, hai să ne gândim la acest turneu din prisma FIFA pentru că despre organizația mondială este vorba în acest articol.

După o perioadă în care singura competiție în care FIFA își avea rostul le-a fost interzisă prezența. Apoi FIFA a organizat prima ei competiție care deși a avut problemele ei a fost un succes uriaș pentru toată lumea apare întrebare normală pusă de trecerea timpului: Ce va urma?

La Congresul din 1930 de la Budapesta toată lumea a mulțumit Uruguaiului pentru organizarea competiției afirmând la unison că a fost un real succes.

Dar problemele au început din nou să apară datorită diferențelor de opinie pe care membri FIFA le aveau cu Comitetul Executiv al Jocurilor Olimpice privind jucătorii amatori și profesioniști și interzicerea de a mai organiza în cadrul Jocurilor Olimpice din 1932 a competițiilor de fotbal s-a luat o decizie ce va influența fotbalul până în zilele noastre.

FIFA va organiza o dată la 4 ani Campionatul Mondial și o va face independent de altă organizație oferind oportunitatea oricărei țări dorește acest lucru. Acea decizie a influențat jocul până în zilele noastre.

La Congresul de la Stockholm din 1932 s-a ales noua țară organizatoare. Bătălia s-a dat între Italia și Suedia, iar diferența a fost făcută de un singur vot în favoarea Italiei care a propus un buget de 3,5 milioane de lire pentru organizarea turneului.

Ambiția Italiei de a organiza era dată de Mussolini care folosea fotbalul și implicit squadra-azura pentru a promova fascismul. Organizarea Italiei s-a ridicat la nivelul așteptărilor din punct de vedere al organizării.

Din punct de vedere sportiv foarte multe voci spun că fascismul a influențat foarte mult jocul de pe teren și că turneul a fost umbrit de acest lucru. Indiferent de acuze, turneul a fost unul care a făcut fotbalul și mai popular în Europa.

Iți spuneam de supărarea urguaienilor pe europeni pentru că nu au venit la turneul organizat de ei în 1930. Ei bine, nici eu nu au venit în Italia pentru a juca la al doilea turneu final și nu o vor face decât mai târziu când vor câștiga cel de-al doilea lor turneul final. Interesanți sunt urguaienii ăștia ca nație.

Din cele 16 țări doar 3 nu erau din Europa: Brazilia, Argentina și Egiptul care nu pierduse vaporul 4 ani în urmă, restul erau din Europa.

Pentru prima dată s-au transmis meciurile la radio și s-au folosit calificări înainte de a începe efectiv turneul. Mai jos este redat tot tabloul competiției la care a participat și România.

Tabloul CM din 1934 Italia

Jules Rimet a fost un tip ambițios și cu o dorință de a promova fotbalul ce i-a adus faima în lume, dar și peste ani. El a înțeles că singura modalitate de a consolida FIFA era crearea unei competiții globale care să îi permită nu doar să promoveze fotbalul, dar să, și creeze o relație puternică cu ceilalți membri asociați.

Probabil, unul din visele lui Rimet era organizarea unui turneul final la el acasă pentru a arăta tuturor cum se organizează un turneu final. Campionatul Mondial din Franța a fost umbrit de anexarea Austriei de către Germania. Să nu uităm că Austria jucase semifinala ultimului turneu final pierdută cu greu în fața Italiei, rezistând în fața unor presiuni uriașe.

Turneul francez a fost unul la fel ca cel italian la nivel de tablou cu apariția Indiilor de Est și a Cubei, dar și dispariția jucătorilor austrieci fix înainte de meciul cu Suedia.

Tabloul CM din Franța 1938

Era pentru a doua oară în istoria FIFA când organizația trebuia să treacă prin calvarul unei conflagrații mondiale. Așa cum s-a întâmplat și în primul război mondial când Woolfall a ținut în viață FIFA folosind diverse forme de comunicare pentru a menține legătura cu membri asociați, așa a procedat și Jule Rimet care a menținut sediul FIFA în Zurich ferind forul suprem de altercațiile militare.

În perioada interbelică, FIFA a organizat meciuri în cadrul celor două Olimpiade de la Paris și Amsterdam, fiind apoi forțată să facă tranziția către propria competiție din cauza divergențelor de a privi și înțelege fotbalul. În aceste condiții apare primul CM în 1930 din Uruguai, care face deschiderea unei ere pentru fotbal.

Urmează alte două CM în 1934 și 1938, ambele fiind câștigate de către Italia care devine singura echipă din lume care și-a apărat trofeul. Cele două CM au fost organizate în Italia și Franța având ca precedent de succes aproape imposibil de întrecut, Uruguai.

În acest mod se închei cel de-al doilea articol despre istoria FIFA.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.