Istoria FIFA: După Al doilea război mondial

Istoria FIFA: După Al doilea război mondial

În primul Congres de după război, în 1946 din Luxembourg au fost prezente 34 de membri asociați care i-au mulțumit lui Rimet pentru tot efortul făcut în ultimii 25 de ani. Omul ăsta fusese președintele FIFA pentru un sfert de secol făcând din fotbal un sport de masă la nivel global prin organizarea a două turnee în cadrul Jocurilor Olimpice și 3 Cupe Mondiale.

 

În semn de recunoștință, Jules Rimet a primit în dar de la toți membri prezenți, numele trofeul Cupei Mondiale. Din acel moment, tatăl Cupei Mondiale devenea tot una cu însăși creația sa.

Jules Rimet primește trofeul CM

În cadrul congresului luxemburghez s-a stabilit ca gazda următorului Campionat Mondial să fie Brazilia oferind din oportunitatea continentului sud-american să arate lumii ce poate să facă pentru fotbal.

Nu doar că s-a stabilit țara gazdă pentru turneul ce urma să aibă loc în 1949, dar mutat în 1950, congresul a celebrat ți întoarcerea fiului risipitor al fotbalului: Anglia. După mai bine de 40 de ani, locul de naștere al fotbalului accepta pentru a doua oară faptul că trebuie să fie tot una cu FIFA. Iar acest lucru s-a datorat tot abilitățile lor Jules Rimet care a făcut tot posibilul ca englezii să revină.

Reîntoarcerea FA a fost celebrată printr-un meci între națioanala Marii Britanii și o selecționată a celor mai buni jucători din Europa jucat pe 10 mai 1947 la Glasgow pe stadionul Hampden Park în fața a 135.000 de oameni.

10 mai 1947 la Glasgow stadionul Hampden Park

Cel de-al doilea război mondial a însemnat pentru fotbal un moment greu, dar în același timp și un moment de restart pe FIFA care își începe intrarea în drepturi.

Primul recital pe care FIFA îl avea de organizat era Cupa Mondială din 1950 pe care o găzduia Brazilia. Țara Cariocca a jucat un rol important la acea vreme pentru că asumarea responsabilității de a organiza un turneu final trebuie înțeleasă în contextul dezastrului socio-economic produs de război.

Nici un guvern din Europa sau din lume nu a considerat organizarea unui turneu final un cadru bun în care să investească resursele puține pe care le aveau la dispoziție. Așa că singurul guvern care și-a asumat responsabilitatea a fost cel brazilian.

Poate ți se pare că exagerez cu laudele pentru Woolfall, Hirschman, Guerin, Rimet, Uruguai sau Brazilia, dar nu e vorba doar de laude ci de exprimarea mulțumirii mele pentru faptul că au ținut flacăra vie a fotbalului pentru că înțeleg importanța efortului lor.

După ce și-au asigurat locația evenimentului, FIFA avea altă problemă: echipele participante. Inițial au crezut că vor atât de multe echipe încât au propus calificări. Doar că lucrurile nu au stat chiar așa cum și-au imaginat și foarte multe echipe s-au retras deși câștigaseră calificările.

Un aspect important pe care trebuie să îl luăm în seamă este că forte multe echipe aveau interzisă prezența datorită războiului: Germania, Japonia și aliații lor, URSS-ul alături de Ungaria și Cehoslovacia nu a dorit să participe. În timp ce Argentina avea disputa ei cu asociația de fotbal braziliană refuzând să participe.

Așa că turneul brazilian a avut pe tabloul de start la fel de puține echipe ca primele 3 ediții.

Turneul de la mijlocul secolului XX a fost singurul în care nu s-a jucat semifinală și finală pentru a se stabili câștigătoarea. Soluția propusă de FIFA a fost ca echipele câștigătoare să joace în sistem grupă, iar câștigătoarea să fie decisă de meciurile directe între câștigătoarele de grupă.

Pentru a doua oară în istorie, Uruguai câștigă trofeul oferind un moment de tristețe pe care brazilienii nici acum nu l-au uitat. Momentul decernării trofeului marchează trecerea lui Jules Rimet în galeria legendelor pentru că numele trofeului îi va purta numele.

Din 1954 FIFA începe să consolideze Cupa Mondială. Echipele se calificau după o serie de meciuri preliminarii care aveau ca scop să aducă față în față în cadrul turneului cele mai bune echipe și să evite retragerile care stricau competiția.

Jules Rimet se retrage după ce oferă trofeul cu numele său învingătorilor vest germani în urma câștigării Campionatului Mondial în 1954.

Cel de-al 4 președinte FIFA a fost Rodolphe William Seeldrayers, asistentul lui Jules Rimet pentru mai bine de un secol. Seeldrayers s-a bucurat de celebrarea celor 50 de ani de FIFA care număra 85 de membri, dar din păcate pentru toată lumea moare un an mai târziu.

Rodolphe William Seeldrayers

În locul său este ales Arthur Drewry care continuă timp de 6 ani munca predecesorilor săi. Acesta încetează din viață în anul 1961, marcând astfel un timp în care FIFA pune bazele solide ale celei mai puternice competiții din lume.

Arthur Drewry

Competiția din 1958 a fost câștigată de Brazilia, dar nu asta este cel mai important pentru tema articolului deși acel turneu naște o legendă a fotbalului: Pele. FIFA continuă implementarea CM prin introducerea de noi reguli și schimbarea formatului.

Echipa gazdă și echipa câșstigătoare se calificau automat. Astfel mai rămâneau 14 locuri care erau asigurate prin meciuri de calificare între naționalele de pe toate continentele în funcție de numărul de echipe per continent stabilit de FIFA. Această decizie a fost prilej ca echipe necunoscute să își facă simțită prezența în dauna unor campioane mondiale.

În acest moment, FIFA începe să înțeleagă că lumea și fotbalul intră într-o nouă eră. Așa încep să apară confederațiile: UEFA și AFC în 1954, CAF în 1957, CONCACAF în 1961, OFC în 1966 în timp ce CONMEBOL a fost fondată mult înainte, în 1916.

Noua era în care intrase fotbalul a fost condusă de Sir Stanley Rous. Rous fusese arbitru și omul care ajutase la crearea și Laws of game ceva timp în urmă. În mandatul britanicului apar membri noi, Anglia câștigă în 1966 singurul CM din istorie, meciurile de fotbal sunt televizate pentru prima dată.

Sir Stanley Rous

Rous a dat o bătălie personală cu țările africane pentru că a susținut apartheid-ul în Africa de Sud. A fost un moment pe care site-ul FIFA îl ascunde și pe care îl dorește uitat. Englezul a fost forțat să renunțe la ideile sale în momentul în care țările africane au anunțat că se retrag.

Indiferent de convingerile sale politice, meritele lui Sir Stanley Rous sunt de-a dreptul onorabile pentru că datorită lui Anglia a revenit membru FIFA, meciurile televizate ale CM au fost introduse la insistențele sale, și astfel fotbalul a devenit un spectacol global, sediul FIFA a fost renovat și transformat într-un loc conform cu ceea ce dorea organizația să exprime.

Stanley Rous a fost învins în 1974 în cadrul alegerilor de  brazilianul Joao Havelange. Englezul a primit titlul de Președinte onorific al FIFA la următorul congres.

Joao Havelange

O dată cu alegerea lui Joao Havelange în funcția de președinte, FIFA se simte pregătită pentru a face pasul către o nouă eră. O nouă eră ce va marca fotbalul așa cum nimeni nu mai făcuse vreodată.

Related posts

One thought on “Istoria FIFA: După Al doilea război mondial

  1. I am sure this paragraph has touched all the internet people,
    its really really pleasant article on building up
    new blog.

Leave a Comment