Chikeershu Rawat despre experiența lui cu AIESEC în Galați.

Mereu mi-au plăcut indienii. Au un aer special, văd viața într-un mod diferit care m-a făcut să mi se pară interesanți. Nu am întâlnit nici un indian care să nu fie mai inteligent ca mine. După mai bine de 2 ani de AIESEC, am întâlnit unul din cei mai speciali indieni pe care i-am cunoscut: Chikeershu Rawat, mai pe scurt, Ciki.

Mereu mi-au plăcut indienii.

Au un aer special, văd viața într-un mod diferit care m-a făcut să mi se pară interesanți. Nu am întâlnit nici un indian care să nu fie mai inteligent ca mine.

După mai bine de 2 ani de AIESEC, am întâlnit unul din cei mai speciali indieni pe care i-am cunoscut: Chikeershu Rawat, mai pe scurt, Ciki.

Scopul programului pe care a venit la noi este să dezvolte comunitatea din Galați, mai exact, Parcul Industrial printr-un plan de marketing realizat împreună cu 10 studenți de la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor.

Prim mea interacțiune cu Ciki a fost despre ce înseamnă business și omul era foarte convins că o afacere înseamnă un plus de valoare.

Iar dacă tinerii, doresc să își facă propriul business, este nevoie să își exploreze pasiunile și să aducă valoare comunității.

Mi-a intrat la inima ce a spus. Omul chiar are propria afacere în India și a cam înțeles cum stă treaba cu businessul.

Mai apoi, am stat de vorbă timp de o lună de zile despre India, despre România, despre Galați, am jucat fotbal împreună, am participat la conferința afaceri.ro la Brăila, am fost la paint-ball, am discutat ore despre Parcul Industrial, despre politică, despre AIESEC, despre viitor, etc.

Cu 8 ore înainte să plece, l-am rugat să îmi acorde o oră să vorbim despre experiența lui în Galați și mi-am notat trei pagini de notițe pe care le voi reda mai jos.

L-am întrebat, ce te-a făcut să pleci din India și să vii în România într-un stagiu de voluntariat internațional?

A fost foarte direct și emoționat când mi-a povestit despre felul în care și-a trăit viața în liceu, despre faptul că era un antisocial, că a consumat droguri. Toată lumea îl considera un tip faimos, dar într-un mod negativ.

Aproape avea lacrimi în ochi când mi-a spus că au murit 3 prieteni lângă el într-un accident de mașină și el a scăpat doar cu o zgârietură.

După aceste experiențe, s-a trezit la realitate și a început să își pună întrebări despre el și să se cunoască mai bine.

Acest stagiu de voluntariat internațional a reprezentat un cadru perfect de a uita și de a se cunoaște pe el mai bine.

De ce a ales România?

Mi-a spus că niciodată nu a căutat detalii despre România înainte să vină aici. Știa doar că era o țară în Europa și atât. Cam naiv, aș zice. 😀

Simțea, doar, dorința de a face ceva ce nu a mai făcut vreodată, a vrut să facă ceva măreț. Ceva care să îl ajute să afle cine este.

În Galați s-a simțit minunat pentru că orașul este minunat: aerul foarte curat, orașul liniștit, mâncarea bună și ieftină, oamenii foarte de treabă.

Foarte interesant un aspect, faptul că oamenii îl priveau în ochi când îi strângeau mâna a reprezentat pentru el foarte mult.

Mai mult de atât, mi-a spus un amănunt interesant, pentru el nu locurile sunt importante, ci oamenii pe care i-a întâlnit.

Care sunt planurile pentru următoarea perioadă?

Nu sunt aici în vacanță!

Asta a fost prima reacție a lui Ciki. Mi-a arătat caietul plin de notițe. Idei de afaceri, research despre companii, modele de afaceri, visele lui, pasiunile sale descoperite, idei noi, oameni pe care i-a cautat în timpul experienței din Galați.

Tipul este fabulos. Mereu mi s-a părut interesant, dar modul în care privește viața și disciplina de care dă dovadă m-a făcut să realizez că așa trebuie să arate noua generație, precum Ciki.

Am discutat vreo 10 minute despre modul în care eu fac research și modul în care eu abordez subiectul și am făcut schimb de idei. Punctul comun dintre noi s-a creat.

Visul lui Ciki este să devină actor. Vrea să revoluționeze industria de entertainment din India. Și vrea să ia Oscarul.

Mai are și alte planuri: internship la Harley&Davidson și să își deschidă o Agenție de talente globală.

Până atunci, își ia examenul final și mai pleacă să se descopere pe sine călătorind.

Din AIESEC în Galați i-a plăcut discuțiile cu Răzvan, despre felul în care el vede businessul, Doina, Alex Blîndu, Nicuța și Mădălina l-a fermecat. 😀

Ce părere ai despre români?

Mi-a zâmbit și apoi s-a întristat. Are și de ce, mi-a spus.

Românii sunt cei mai talentată nație luați individual, dar au multe carențe.

Nu sunt canalizați către un scop, nici individual și nici ca grup.

Nu au consistență în ceea ce fac și mereu par că fac lucrurile.

Nu sunt dedicați muncii pe care o au de făcut, și el crede că asta este moartea muncii.

Nu își urmăresc visul și pasiunile rămân neexploatate și nu înțelege cum românii nu au pasiuni. Efectiv, nu înțelege.

I-am povestit eu un pic de sistemul educațional din România și mi-a spus fără să ezite, crezi că în India e mai strălucit?

Românii sunt egoiști și își dau la gioale unul altuia și în final rămân singuri.

M-am uitat în ochii lui și am realizat că lui chiar îi pasă de ce se întâmplă și nu e doar un străin venit în vizită.

Când am mers cu el la paint-ball m-a întrebat de ce românii câștigă atât de puțin având în vedere că sunt educați și muncesc mult?

Nu am știut ce să îi răspund, dar și-a răspuns singur la întrebare în finalul experienței sale în România.

Cum ți se pare România?

Un răspuns franc și interesant:

Cu muuuult potențial de dezvoltare și neatinsă de investiții.

Băiatul ăsta a înțeles multe din experiența lui în Galați. Foarte important este că și eu am început să văd lumea, România și Galațiul altfel datorită lui.

Ce crede despre Parcul Industrial?

Mi-a spus franc și plin de tristețe. Parcul Industrial nu este un parc industrial pentru că nu are un brand puternic și oamenii se mint că lucrează la un parc.

Dar, poate fi un Parc Industrial puternic dacă face două lucruri:

  1. Devine autonom față de consiliul local.
  2. Are un lider puternic.

Ciki nu e un tip care să se ascundă și spune că în parc e nevoie de o revoluție nu de floricele care să pară că avem un câmp curat.

El crede că trebuie schimbați oamenii și regândită ideea de parc.

Regândită pe sistemul unui incubator care să conecteze toate punctele importante care creează comunitatea gălățeană.

Și aici se referea la instituții, la ONG-uri, la ambele universității, la companii, la școli până și grădinițe.

Totul trebuie integrat într-un sistem sub un brand orientat către o viziune foarte clară.

Îmi povestea despre modul în care indienii au gândit incubatoarele și sunt foarte profitabile. El a venit cu gândirea incubatoarelor indienii, dar a plecat înțelegând că românii mai au nevoie de timp până să înțeleagă cum stă treaba cu incubatoarele.

Ce se poate totuși face?

Revoluție!

Am rămas perplex. Cum adică revoluție?

Daniel, o revoluție personală, mi-a spus foarte calm. Nu poți blama sistemul că este de vină tot timpul. Nu poți blama oamenii, ei sunt într-un sistem și acționează ca atare.

O revoluție a start-upurilor. Fiecare tânăr să ia pe umerii lui responsabilitatea că va atinge viziunea personală care îl face fericit.

Doar în momentul în care va face asta va atrage asupra lui și alți oameni formând o echipă care va schimba lumea.

Care sunt cele mai importante lecții învățate în urma experienței din Galați?

  1. A fi independent este cel mai bun mod de a se descoperi.
  2. Interacțiunea cu diferite culturi în același timp.
  3. Membri AIESEC în Galați au fost minunați.

Sunt convins că în viitor mă voi întâlni cu Ciki.

Related posts

Leave a Comment