Caracteristicile fotbalului

Eu cred că fotbalul este subestimat de români. Și când mă refer la subestimat mă refer la neînțelegerea lui, la utilizarea greșită a lui, lipsa de asociere cu simboluri importante, etc. Caracteristicile fotbalului reprezintă punctul de plecare când vine vorba de înțelegerea fenomenului.

Fotbalul e un instrument important pe care comunitatea îl are la îndemână. Dar parcă la noi există o percepție departe de adevăratul potențial al fenomenului.

Caracteristicile fotbalul nu sunt o treabă pe care să nu poți să nu o iei în serios, indiferent că ești primărie, partid, consiliu, școală, companie, facultate, copil, adult, părinte, etc.

Și spun că nu o poți ignora tocmai pentru puterea pe care o are. Există o grămadă de oameni care folosesc fotbalul greșit, dar deasemenea, există o mulțime de oameni care folosesc greșit cuțitul.

Nu poți blama fotbalul pentru că este utilizat prost și tâlhăresc de anumiți indivizi. Când spun prost, folosesc fotbalul făcând rău lor și celor din jur, iar când spun tâlhăresc, folosesc fotbalul pentru a-și face lor bine și rău celor din jur.

Eu nu pot admite utilizarea fotbalului ca instrument decât în scop deștept, adică să fac bine la toată lumea. Nu există compromis pentru însăși ideea de bine. Aș că fotbalul la fel și cuțitul trebuie folosit deștept și cu acționare etică.

În primul rând, de ce se practică fotbalul?

Este o întrebare la care nimeni nu mi-a putut răspunde. Și această întrebare m-a măcinat și mâncat ceva zile din viață. Dar răspunsul la această este punctul de plecare cu oricine își dorește să înțeleagă industria fotbalului.

Ei bine, fotbalul introduce fiecare jucător într-o lume nouă care reprezintă întruchiparea perfectă a lumii din care vine. Noua lume are caracteristicile unei lumi perfecte. Practic, jucătorul are senzația că intră într-o lume unde principiile și regulile îl ajută să uite de lumea sa creându-i una în care el se poate exprima ca și când ar face face parte din una perfectă.

Și când spun că jocul de fotbal creează cadrul unei lumi perfectă mă refer la următoarele caracteristici.

1. Locul – stadionul

Reprezintă simbolul suprem al fotbalului fiind perceput ca fiind casa sa. Fiecare club de fotbal are un stadion care creează și protejează noua lume creată.

Nu vreau să duc comparația la un nivel încât să devină exagerată asemănarea, dar uneori stadionul dă impresia că-i la același nivel de importanță, precum biserica pentru religie.

Stadionul reprezintă sanctuarul unde se desfășoară meciurile devenind un simbol cu o greutate imensă. Spun asta pentru că, de exemplu, jucătorii nu se antrenează pe stadion și vin cu o oră înainte de startul meciului pentru a-l inspecta.

Astfel de relaționare cu stadionul creează o simbolistică aparte stadionului. Iar stadionul reprezintă un punct de interes pentru orice club care dorește să nu intre în faliment.

Marile cluburi de fotbal investesc o grămadă de bani în stadioane. Toată lumea crede că-i pentru a atrage mai mulți fani care nu mai au loc pe vechile arene.

Arenele vechi au un soi de greutate simbolistică dată de amintirile meciurilor disputate acolo. Iar asta-i conferă o aură și mai interesantă.

2. Meciul de fotbal arată valorile lumii.

Egalitatea.

La începutul unui meci de fotbal, scorul este 0-0. Fiecare pornește având aceleași șanse și din același loc. Fiecare om are dreptul la șansa sa, câștigând sau pierzând. Nu este un drept câștigat prin naștere, ci doar o șansă. Iar această șansă, depinde de fiecare în parte. 

Performanța

Performanța este sărbătorită într-un stil dinamic și plin de incertitudine. Totul este despre a câștiga. Niciodată cei învinși nu vor primi nimic și asta e fix ca-n viața fiecăruia dintre noi. Fotbalul iubește învingătorii oferindu-le tot.

Competiția

Fie că este vorba de campionate sau cupe, totul este despre a fi competitiv. Mulți contestă fotbalul pentru această fațetă exprimată, dar întrebarea este: cum ne tratăm competiția reprezentată de alte firme? Sigur, oferindu-le datele noastre de baze, clienților le spunem despre ei că-s cei mai buni, le spunem cum facem noi strategii de marketing.

Fotbalul nu este o chestiune plină de răutate. Fiecare trage împreună cu echipa sa să fie competitiv, fix ca-n viața oricărei organizații din orice industrie alegi tu.

Dinamism

Fotbalul nu așteaptă pe nimeni să-și lege șireturile. Depinde de fiecare participant la joc să găsească cadența și ritmul de a oferi ce-i mai bun pentru câștiga. Trecerea timpul în fotbal este simbolizată precum în viața reală.

Totul este într-un dinamism și care-l aseamănă cu modul în care se succed lucrurile și-n viață. Astăzi poți fi în top, iar mâine poți fi jos. Exemplul cel mai elocvent este Leicester care anul trecut marșa către titlul, iar anul acesta se zbate să nu retrogradeze și Chelsea care anul trecut se zbătea să nu se facă de râs și anul acesta zburdă fără concurență spre titlu.

Fiecare se descurcă cu abilitățile sale

Fotbalul arată asta prin faptul că nimeni nu e de înlocuit: jucătorii se schimbă între ei ( unii stau pe bancă și-și așteaptă rândul să intre ), echipele retrogradează, altele promovează. Fiecare se descurcă cu abilitățile oferite de natură sau dezvoltate pe parcursul vieții.

Mister

Pentru a câștiga oare ai nevoie doar de abilitățile tale sau e nevoie de ceva mai mult? Eu cred că e nevoie și de șansă, iar această șansă vine din fructificarea oportunităților. Iar pentru a fructifica oportunitățile este nevoie să le creezi și în fotbal se face prin pretindere și amăgire.

Aceste două aspecte creează din fotbal un vehicul misterios în care toată lumea vrea să fie și să meargă prin lume. Este doza de mister pe care fotbalul o oferă, dar oare viața nu e tot așa?

Justiție

Pentru cei care nu respectă regulile care guvernează jocul există o persoană cu autoritate care să exercite funcția de control sau justiție. Iar această persoană este arbitrul care simbolizează judecătorul din lumea noastră.

Iar modul în care împarte dreptatea este unul subiectiv oferind atât decizii bune cât și mai puțin bune. Iar această dreptate este făcută prin cele două cartonașe care arată pedeapsa pentru infracțiune.

3. Succesul vine la pachet cu insucces.

Dacă echipele termină meciul la egalitate, atunci nimeni nu pierde și nimeni nu câștigă. Dar dacă o echipă câștigă, cealaltă automat va pierde.

Nu este cale de întors, nu există dubii în privința asta. Asta-i realitate așa că e nevoie de maturitate pentru a-o accepta. Iar fotbalul necesită un grad mare de asumare și de maturitate.

4. Bucuria și tristețea sunt două fațete ale monedei numite fotbal.

Câștigi ești bucuros, pierzi ești nefericit. Imaginează-ți o echipă care câștigă de fiecare dată și una care pierde de fiecare dată – ar fi monoton.

De asta, există campionatul care oferă prilej pentru mai multe bucurii și mai puțină tristețe, sau invers pentru că echipele se întâlnesc de mai mult ori.

5. Tribunele sunt locuri de studiat

Bun, am înțeles de ce se practică fotbalul, dar de ce vin suporterii la stadion?

Practic, fotbalul are două cadre:

1. Terenul de joc

2. Tribuna

Despre primul cadru am discutat. De fapt, pe noi al doilea cadru ne interesează pentru răspunde la întrebarea: cum să atragem suporteri la stadion?

Și pentru a înțelege asta e nevoie de o explicare corectă și complexă.

Ai spune că suporterii vin pe stadion pentru a urmări reprezentarea lumii oferită de terenul de joc. Toată lumea crede că pentru prima dată suporterii au venit să susțină o echipă. Este corect, parțial!

Pentru prima dată, suporterii au venit pe stadion pentru a fi arbitri ca nu cumva lumea reprezentată pe teren să nu fie alterată prin nerespectarea regulilor.

Deci, spectatorii sunt de fapt gardienii jocului prin faptul că veghează la corectitudinea jocului. Și asta nu e tot…

Ei susțin și veghează o lume pe care ei o cred a lor, că-i reprezintă, precum părinții care sunt interesați de copii: să aibă ce mânca, să aibă haine, să aibă note bune, să fie sănătoși.

În primul rând, pentru a veni pe stadion suporterii trebuie să știe că actorii de pe teren sunt de-ai lor și-i îi reprezintă. Iar această reprezentare oferă spațiul identificării cu terenul și implicit, clubul.

Club care este doar o reprezentare a organizării actului de pe teren, nu însăși actul de pe teren. Iar aici am două exemple foarte puternice.

Primul este, Atletico Bilbao. La echipa din Bilbao joacă doar baști, adică jucători născuți și crescuți în zona Țării Bascilor. Acest fapt a creat o legătură la nivel de reprezentare o legătură puternică între fani și echipă.

Atletico Bilbao este doar forma care organizează manifestarea din teren. Și astfel a fost perceput ca fiind simbolul prin care populația își poate arăta atașamentul și exprima problemele față de percepția despre Spania.

Al doilea este, Steaua. Echipa pare să fie un moft a lui Gigi Becali. Iar oamenii au o reacție de repulsie față de mofturile altor oameni. Rațiunea de a exista a Stelei, de a organiza meciuri este de a satisface moftul unui patron. Nu să reprezinte rațiunea de a exista cu care alți oameni să se identifice.

Și atunci, vor veni pe stadion doar cei care au slăbiciune pentru moftul unui om sau care văd echipe precum Manchester City sau Chelsea. În rest, nu au un nici un sentiment de atașament față de o asemenea echipă când are meciuri cu Botoșani sau Gaz Metan.

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.