10 factori pentru crearea unei naționale puternice

După egalul cu Danemarca a căzut o ploaie de pesimism dozată de reacții dure asupra fotbalului Românesc cu un target foarte clar: Daum și FRF.

Nu mă hazardez să trag concluzii la cald și nici să judec după un meci. Nu am nici un fel de expertiză pe care FIFA sau UEFA să o poată licenția A, B, C, etc, dar pot sa analizez un meci de fotbal prin prisma know-how-ului dobândit după privitul la televizor.

Nu acuz pe nimeni deoarece un meci de fotbal este o treabă complexă care de multe ori nu ține de antrenor, poate nici de jucătorii noștri. Dar nu despre jocul naționalei scriu în acest articol, deși stingerea meciului este o acțiune nu doar deșteaptă, ci absolut necesară fie că este vorba de club sau de federație.

Tot după meciul cu Danemarca am auzit o singură voce care a spus ceva deștept și folositor, Răzvan Burleanu. Sigur, toată presa a vuit preț de câteva zile despre jocul naționalei scoțând țap ispășitor președintele federației.

Răzvan Burleanu a început să facă o comparație între fotbalul românesc și cel danez analizând câțiva indicatori, cum ar fi: numărul de fotbaliști și infrastructura. Când l-am auzit vorbind despre aceste lucruri mi-am dat seama că nu a fost ales degeaba.

Plecând de la acest lucru, eu cred că abordarea dezvoltării fotbalului românesc de până acum are un iz naționalist care pe alocuri ne duce la anumite emoții făcându-ne mai mult rău decât bine.

Eu propun o abordare macro care ne va arăta imaginea de ansamblu spunându-ne nu doar cum stăm, ci și cum putem face să dezvoltăm fotbalul românesc. Pentru a face asta eu propun să analizăm următorii factori:

1. Populația

Numărul total de oameni din România reprezintă cel mai important factor. Spun asta pentru că nimic nu se poate face fără oameni. Danezii sunt vreo 5 milioane de oameni, iar noi vreo 19 milioane.

Exemplul este unul în defavoarea analizei factorului populație, dar ce crezi că s-ar întâmpla dacă danezii ar fi vreo 50 de milioane de oameni? Sigur, lucrurile ar fi stat altfel.

Am luat primele 10 țări din ranking-ul FIFA la care am adăugat numărul de locuitori pentru a face o corelație mai clară.

  1. Argentina – 41 milioane
  2. Brazilia – 204 milioane
  3. Germania – 80 milioane
  4. Chile – 17 milioane
  5. Belgia – 11 milioane
  6. Franța – 66 milioane
  7. Columbia – 47 milioane
  8. Portugalia – 10 milioane
  9. Uruguay – 3 milioane
  10. Spania – 46 milioane

Aceste date ne spun că un număr mare de oameni oferă posibilitatea ca fotbalul să fie practicat de un număr mai mare de oameni, iar din aceștia se poate alege un prim 11 care să reprezinte țara. Din 41 de milioane, sigur se pot alege 20 de flăcăi care să joace pentru țară. Din 3 milioane se pot alege 20 de flăcăi care să joace pentru țară, dar nu vor fi la nivelul celor aleși din 41 de milioane.

Când analizezi capacitatea unei națiuni din punct de vedere fotbalistic, începi în primul rând cu numărul total de oameni. Acest lucru se poate extrapola și la un oraș sau comunitate.

Deci, România are conform worldometers în acest moment 19,270,691 de locuitori. Acest număr este unul care permite ca naționala noastră să aibă un bazin destul de bun pentru selecție.

Dar, acest prim factor nu este totul. Spun că nu este totul pentru că degeaba ai foarte mulți oameni, dacă nu excelezi și la alți factori. Însă, totul pleacă de la numărul de oameni.

2. Numărul jucătorilor profesioniști și amatori

Din numărul total de oameni, aceștia se împart între sporturi. Abilitatea fotbalului ca sport de a atrage copii, apoi convertirea lor în fotbaliști este cel de-al doilea factor. Cu cât ai mai mulți oameni, apoi cu cât atragi mai mulți copii, cu atât vei avea un număr mai mare de fotbaliști.

Pâlnia acestui proces descris de mine este următoarea:

  1. #populație
  2. #copii – 5-15 ani
  3. #copii – 5-15 ani dar care practică fotbalul în carul unei forme organizate: club sportiv sau academie
  4. #copiilor care sunt inserați în cluburi de fotbal indiferent de ligă
  5. #fotbaliștilor profesioniști
  6. #fotbaliștilor amatori

Acești indicatori de mai sus dacă sunt monitorizați pot arăta starea actuală a oricărei națiuni când vine vorba de a analiza din punct de vedere fotbalistic. În momentul în care te uiți la acești indicatori știi cum va arăta fotbalul în orice țară din lume.

Pentru a dezvolta fotbalul din România, trebuie să crești indicatorii de mai sus. În momentul în care ai crescut indicatorii output-ul va crește și în acel moment, bazinul de selecție crește și naționala va deveni mai bună.

Sigur, acest proces descris mai sus este unul foarte, foarte simplificat pentru a înțelege despre ce este vorba. Dar, procesul are implicații mult mai profunde pentru că fotbalul este jucat de oameni cu vârstele cuprinse între 5 și 70 de ani.

Una din problemele noastre este faptul că jucăm fotbal pe teren redus.

Da, acest fotbal pe teren redus nu este fotbal deși seamănă cu fotbalul. Iar tocmai practicarea lui a făcut ca fotbalul să fie practicat de cât mai puțini oameni, iar aria de selecție să scadă.

Experiența oferită unui jucător pe teren mare este diferită de cea oferită de fotbalul practicat pe teren redus. Mergând mai departe, un meci de 11 contra 11 oferă suporterului o altfel de experiență decât un 5 pe 5.

Mergând și mai departe cu exemplul oferit în cazul copiilor, putem să indicăm același lucru și pentru adulți. Practic, nivelul cel mai de jos unde pot practica fotbalul adulții este liga județeană. Dar, o ligă a cartierelor și a comunelor dar în format 11 contra 11 nu ar fi mai indicată?

Popularitatea fotbalului a scăzut pentru că a mini fotbalul a satisfăcut nevoia de fotbal a oamenilor. Acum, fiecare din noi poate juca 5 contra 5 timp de o oră sau două pe săptămână cu 10 prieteni. Dar, acesta nu este fotbal! Este doar o formă hibrid a unui sport care oferă o altfel de experiență.

Mutarea meciurilor de la mini fotbal la fotbal poate fi o decizie care are impact pe termen lung. Doar simpla trecere a meciurilor disputate o dată pe săptămână pe teren mic în meciuri pe teren mare poate mări numărul jucătorilor amatori din care se pot selecta viitorii jucători profesioniști.

Modelul unui fotbalul sănătos are la bază un areal de selecție foarte mare compus din jucători amatori care pot deveni jucători profesioniști.

3. Numărul cluburilor

Mai mulți fotbaliști pentru o țară necesită mai multe cluburi, iar mai multe cluburi necesită mai multe ligi. Tocmai creșterea primilor doi factori forțează creșterea celui de-al treilea factor, cel al numărului de cluburi.

Vezi tu, dezvoltarea fotbalului românesc nu este o treabă simplă și care nu se poate face decât în timp. Acum, te întreb, cum poate un președinte să facă dezvolte singur un sport precum fotbalul?

Este o întrebare cu un singur răspuns, nu poate!

Pentru a dezvolta acest sport e nevoie de decizii ce nu țin de el, ci de alte instituții. Tot ce poate el să facă este să influențeze aceste instituții care să faciliteze un cadru de dezvoltare. Aceste instituții sunt cluburile de fotbal, guvernul, suporterii, companiile, consiliile locale, sindicatele, părinții, TV-ul, școlile, liceele, etc.

Creșterea numărului de cluburi este un proces foarte complex pentru că el este unul bazat pe suport social. Acest suport social are la bază principii și valori care sunt străine de oamenii din fotbalul actual. Nu c-ar fi ei neprofesioniști, ci doar că-i un proces aproape necontrolabil care necesită și alte skill-uri decât cele avute de ei.

Să creezi cluburi de fotbal este cel mai greu lucru din lumea fotbalului, dar o dată cu creșterea factorilor de mai sus, este o mișcare necesară. Această mișcare necesară este una al naibii de sensibilă.

Aici intervine președintele FRF care propune o asemenea mișcare. Această mișcare începe cu următorul principiu: satisfacerea beneficiilor dorite de fiecare instituție care se transformă într-un stakeholder.

Fiecare regiune are câteva cluburi de fotbal în primele 2 ligi. Aceste cluburi au nevoie de jucători pe care îi pot crește sau îi pot achiziționa de oriunde doresc ele. Crearea de cluburi în regiunea unde se află cluburile din primele ligi oferă un paletă largă de recrutare.

Creare noilor cluburi oferă consolidarea cluburilor cu tradiție și care au ca scop performanța. O strategie bazată pe un câștig reciproc al cluburilor și al națiunii.

4. Numărul antrenorilor

În Japonia, profesorii au statut de semi-zei. Iar acest lucru datează de mai bine de 500 de ani pentru că ei au rolul de a educa o națiune. Extrapolând în industria fotbalului, rolul antrenorului trebuie să fie unul sfânt.

Ei formează generații de fotbaliști care vor performa în cadrul cluburilor și al naționalei, deci rolul lor este unul vital, nu doar pentru clubul sportiv sau pentru academie, ci pentru întreaga industrie.

Pentru a crește numărul jucătorilor amatori și profesioniști este nevoie să creștem și numărul antrenorilor. Una din pasiunile mele este privitul antrenamentelor pentru că îmi oferă acces la pregătirea unei bătălii de 90 de minute. Dacă aș putea să fac ceva toată viața, a vedea antrenamente ar fi una din opțiuni.

Dar privitul antrenamentelor la copii de până în 16 ani are ceva special pentru că îți oferă prilejul să vezi poate un viitor campion sau un viitor mare fotbalist. Din toate antrenamentele văzute de mine, cred că doar 2 antrenorii au fost în standardele de bun simț sau de suportabilitate.

Antrenorii de copii sunt cei care produc materia primă a primelor 2 ligi. Iar produsul lor este unul care are la bază foarte multe lacune. Iar aceste lacune se vor transforma în meciuri anoste sau urâte care vor face suporterii să se îndepărteze de stadion.

Cultura din jurul antrenorilor este un element de interes pentru orice federație. Întrebarea este, unde găsești oameni pe care să îi transformi în antrenori?

Și apoi, cum îi transformi în performeri care să producă performeri?

5. Numărul de ligi

România are două ligi: Liga 1 și Liga 2 pentru că restul sunt ligi regionale sau județene. Ierarhizarea cluburilor în ligi trebuie să aibă o logică foarte sănătoasă în spate. Rolul ligilor inferioare este susținerea primelor ligi prin jucători.

Bayern Munchen are interes să mențină în viață cluburile mici din regiunea Bavariei pentru că prin ele ei vor avea oportunitatea găsirii următorului Schweinsteiger sau Muller. Dispariția cluburilor de tradiție care erau puternice a lăsat un gol în fotbalul românesc care nu a fost acoperit decât parțial de cluburi mai mici care nu au un brand puternic.

Ușurința cu care apar cluburi în prima ligă care vin tocmai din Liga 3 după un singur an în cea de-a doua ligă arată un proces foarte ușor prin care oricine poate juca în prima ligă. Dacă ne uităm pe cele 5 forțe a lui Porter, acest lucru arată o vulnerabilitate uriașă pe care fotbalul românesc o are și care vine din bariera redusă pusă noilor veniți.

Un număr mare de jucători duce la un număr mare de cluburi care necesită o ierarhizare mai eficientă în ligi cu rol de protejare și susținere reciprocă a tuturor cluburilor. Această politică de protejare și sprijin are ca scop BINELE fotbalului românesc.

Eu cred că România are puterea dată de resursa umană să aibă cel puțin 7 ligi.

În acest moment în România sunt Liga 1=14 cluburi+Liga 2=15 cluburi+Liga 3 (5 serii X 15 cluburi)=73 cluburi+Liga Județeană (37 Asociații Județene X 15 cluburi)=555 cluburi. În total sunt 657 de cluburi de fotbal în România.

Numărul total de jucători nu este public așa că îmi permit un calcul personal: dacă cele 657 de cluburi au în componență câte cel puțin 22 de jucători atunci suma totală are începe de la 14.454. La capitolul juniori nu se știe și nu cred că aș putea să calculez.

Dacă s-ar crește numărul de fotbaliști cu 10% în următorii 3 ani am putea creea Liga 3 să fie națională.

Modelul de business al cluburilor locale au ca scop și susținerea echipei din Liga 1 sau 2 atunci clubul mare are interes protejarea cluburilor mici. O mână ajută pe alta sau un club ajută alt club și la final toată lumea câștigă pentru că în final asta ne face pe toți să trăim.

6. Infrastructura

Când spun infrastructură mă refer la două aspecte: stadion cu scop de joc oficial și terenuri de antrenament.

Fotbalul trebuie practicat în masă nu pentru performanță ci ca instrument de a avea oameni sănătoși și educați. Performanța este o consecință naturală venită din îndeplinirea celor doi factori de mai sus, sănătate și educație.

Prin fotbal, România creează oameni sănătoși și educați pentru viață. Iar consecința naturală a acestor două aspecte este performanța care este inevitabilă.

Finanțarea cluburilor de fotbal de către Consiliile Locale este una din cele mai mari prostii pe care am auzit-o în fotbal. Acest lucru duce la o stare de auto-mulțumire a conducătorilor de cluburi, la derapaje financiare, la folosirea cluburilor ca mașini de propagandă politică, etc.

Singurul mod în care Consiliu Local al unei comunități își poate pune problema finanțării unui sport este prin crearea de fundament logistic pentru cei care doresc să facă sport.

Pentru a susține fotbalul de exemplu, Consiliu Local creează de 20 de terenuri de antrenament într-o zonă unde se poate ajunge cu un mijloc de transport în comun, asta în oraș. Iar la sate prin crearea unui teren de antrenament pentru toți sătenii.

Terenurile de antrenament sub forma unei baze sau unui complex de fotbal sunt o formă logistică necesară de dezvoltare și educare prin fotbal, iar performanța va veni de la sine.

În același timp, locul unde se joacă meciul oficial al unui club este un factor determinant pentru toată lumea: jucători și suporteri. Dacă stadionul arată ca după război, jucătorii vor avea un feeling de inhibare, iar spectatorii vor prefera un alt loc de relaxare sau de petrecere a timpului liber.

Să sintetizez, pentru a vedea foarte clar cum putem să măsurăm acest factor este nevoie să ne uităm la 3 lucruri:

  • Numărul de stadioane
  • Standardizarea stadioanelor
  • Clasificarea stadioanelor în funcție de standardele îndeplinite.

7. Managementul cluburilor

Cea mai mare problemă a fotbalului românesc nu sunt factorii de mai sus, ci cluburile de fotbal. Mai exact cei care conduc cluburile de fotbal. Know-how-ul managerilor este foarte scăzut, iar acest lucru a dus fotbalul într-un loc nedorit de nimeni, dar acceptat ca atare pentru că acesta este nivelul.

În acest moment, cei care conduc cluburile de fotbal sunt doar niște administratori de costuri. Acest lucru falimentează cluburile pe bandă rulantă. Ai impresia că Rapid, Oțelul, U Cluj, Petrolul, Poli Timișoara, etc au falimentat degeaba?

Nu, a fost clar o problemă de management. Controlarea financiară este un pas normal făcut, dar nu este de ajuns. Pregătirea celor care conduc cluburile de fotbal este cheia rezolvării acestei probleme.

Pregătirea lor continuu sub forme de conferințe sau forumuri, punea la dispoziție a unui knowledge center care să fie suport, oferirea de mentori, asistarea la implementarea strategiilor create sunt doar câteva aspecte ce fac din manager profesioniști în cadrul industriei.

Orice factor de mai sus cade sau va fi sub nivelul dorit dacă acești oameni din cluburi nu sunt deschiși la minte și nu vor ști să implementeze strategiile.

8. Cultura

Cultura este modul în care este perceput fotbalul și în care se face fotbal în România. Este ceea ce credem noi despre noi, sunt valorile în care noi credem, este modul în care noi operăm în relații dintre noi când vine vorba de fotbal.

Brazilienii au Jinga care vine din Capoera adusă de sclavii africani în America de Sud care ulterior a devenit stilul lor de joc. Care este stilul nostru de joc?

Care sunt valorile în care noi credem?

Care este viziunea noastră despre fotbal?

Care este strategia noastră pentru următorii 10 ani?

Care este planul fiecăruia în strategia pe cei 10 ani?

Care sunt politicile noastre ca națiune când vine vorba de sport și implicit de fotbal?

Care este rolul fotbalul în viața noastră?

Sunt doar câteva întrebări care creează în mintea fiecăruia o lumină călăuzitoare și care ajută în orice moment.

9. Numărul suporterilor

Acești ultimi doi factori sunt rezultatul celor 8 factori de mai sus pentru că ei dau ora exactă a fotbalului. Dacă stadioanele sunt pline de spectatori atunci produsul numit fotbal este unul care este perceput ca valoros.

Mă uitam peste cerințele pentru licențiere și nu am văzut nimic legat de suporteri. Curiozitatea mea este, pentru cine se joacă fotbal?

Pentru familiile celor care lucrează pentru cluburi? Pentru familiile jucătorilor? Pentru egoul primarilor? Pentru memoria patronilor?

Această paradigmă trebuie schimbată. Cum o putem schimba?

Prin creare de departamente de marketing cărora li se oferă pregătire și care au ca obiectiv dezvoltarea relației cu suporterii și atragerea de parteneri.

În momentul în care Consiliul Local și patronul bagă bani în club nu mai este nevoie de un departament de marketing care să atragă suporteri și care atragă sponsori. Suporterii și sponsorii aduc bani în club, bani care ține clubul în viață când patronul pleacă și Consiliul Local nu mai oferă finanțare.

10. Numărul partenerilor

Pentru mine partenerii nu înseamnă sponsori. Cluburile trebuie să înțeleagă că nu sunt singure pe lume și că parteneriatele fac comunitatea și stakeholderii ei să aibă de câștigat. Partenerii unui club de fotbal merg în direcția educației ( școli, licee, universități ), corporate, administrativ, ONG, etc.

Numărul de parteneri pe care întreaga industrie a fotbalului îi are oferă o imagine foarte clară și onestă asupra forței sale.

În momentul în care toți partenerii vor avea ca scop dezvoltarea fotbalul subordonându-se sub o strategie comună, în acel moment naționala va avea la dispoziție jucători valoroși care o vor face să ajungă la turnee finale și de ce nu să le și câștige.

Related posts

Leave a Comment